Vineri, 12 august 2022, SCMD - filiala Mangalia alături de Liga Maiștrilor Militari de Marină, filiala Mangalia au organizat la Cercul Militar Mangalia turneul de tenis de masă „Cupa Ziua Marinei Române”. Turneul, devenit deja o tradiție, se desfășoară anual, la începutul lunii august, în cadrul „Săptămânii Spirituale Marinărești” și se adresează tuturor copiilor școlilor din Mangalia precum și copiilor aflați în vacanță în stațiunile din sudul litoralului românesc.

Felicitări participanților!

Felicitări câștigătorilor! 

COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ ROMÂNIA-BULGARIA

În luna lui cireșar, ziua a 15-a, a.c. s-a inaugurat Complexul Sportiv „ȘABLA” printr-o competiție de tenis de masă. Autoritățile locale din Șabla au invitat echipe de tenis de masă din Kavarna, Balcik și Șabla și Mangalia/România.
Echipa reprezentativă a Mangaliei a fost formată din 8 membri ai SCMD Filiala 2 Mangalia.

Felicitări organizatorilor și participanților și să sperăm că astfel de acțiuni vor atrage mai mulți participanți.

Biroul Operativ al Filialei 2 SCMD Mangalia

Cdor (r) STANCULETE TRAIAN - PRESEDINTE
Tel. 0727709573E-mail: traian.stanculete@gmail.com

Cdor (r) STEFAN CONSTANTIN - VICEPRESEDINTE
Tel. 0743336387

Cdor (r) BRATOSIN NICOLAE - VICEPRESEDINTE
Tel. 0729805004
E-mail: nicolae.bratosin@yahoo.com

MM Pr. (r) JARCA OCTAVIAN - VICEPRESEDINTE
Tel. 0729254870
E-mail: tavijarca@yahoo.com

Cdor (r) ANDRONIC DANUT - SECRETAR
Tel. 0732169053, danutmg@yahoo.com, danutmg@gmail.com

Pentru participarea la mitingul din 24.01.2016

În atenția celor interesați de evenimentul de la București din data de 24.01.2016 organizat de S.C.M.D. și Consiliul Național al Societății Civile

Doritorii membri sau nu de sindicat, militari în rezervă sau în retagere, precum și alte persoane interesate pot obține informații privind participarea la miting la numărul de telefon 0740028003.

Col .(R) 

       Angheluță Gheorghe

Jos palaria, domnule Presedinte!

 Ofensiva impotriva SCMD se desfasoara acum prin atacuri in cascada

-In atentia tuturor militarilor si politistilor Romaniei, in activitate, in rezerva sau retragere, din tara si din afara-

Inca din luna octombrie 2009, de cand si-a facut publica existenta si hotararea de a lupta "pana la capat" pentru drepturile legitime ale tuturor categoriilor de militari si ale natiunii, drepturi constitutionale si dobandite prin legi organice, de-a lungul timpului, SCMD a constituit o tinta predilecta a regimului basist.

S-a incercat totul pentru desfiintarea SCMD, inclusiv cu sprijinul unor infiltrati din ordin sau al manipulatilor, pe defectul major al romanului - FUDULIA, dar totul a fost in zadar. SCMD, grupand, pentru prima data in istorie, militari proveniti din Armata, Interne, servicii de informatii, contrainformatii, telecomunicatii si paza la un loc, a rezistat. Mai mult, si-a asociat prin acorduri de colaborare, sindicate si asociatii ale tuturor categoriilor socio-profesionale (in cadrul CNSC) categorii care, manipulate, ar fi trebuit sa-i linseze pe militari, conform strategiei razboiului diversionist, imagologic si psihologic declansat de regimul Boc Basescu impotriva lor.

Periculos, prin rezultatele obtinute si tenacitatea dovedita in lupta pentru asigurarea  "dreptatiipana la capat" nu numai de catre militari ci si de catre intreaga natiune, SCMD a devenit in anul de gratie 2014, an electoral, un pericol major pentru bietele tentative prezidentiale de incropire a unei platforme electorale.

Pe cale de consecinta ne-am trezit in dispretul oricarui principiu de drept, atacati in justitie de doua persoane care actioneaza "sub inaltul patronaj al presedintelui" dar in numele a mii de membri ai ANCMRR, asociatie a rezervistilor din care fac parte si aproape toti membrii SCMD proveniti din MApN. Cei doi au depus o cerere de lichidare a existentei SCMD prin anularea hotararii definitive si irevocabile emisa de Judecatoria Sectorului 1 in urma cu 5 ani. Intrucat, chemati in justitie astazi, 13.02.2014, avocatul nostru a obtinut neadmiterea cererii numitilor Mihai Iliescu si Constantin Alexandru, pe un viciu penibil de procedura, si obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata, situatie previzibila, era limpede ca Puterea din spatele distinsilor camarazi ne pregateste altceva. Daca sifonarii din interiorul SCMD si-ar fi tinut gura, probabil ca lucrurile s-ar fi oprit aici. Puterea reala a bagat insa la inaintare, in sprijinul numitilor Iliescu si Alexandru, care ne contestau dreptul la numele de rezervist (desi nici ei, nici noi nu mai suntem rezervisti ci asistati social, conform  Legii 263/2010, art. 6, pct.V ) o alta asociatie care sa ne conteste calitatea de disponibilizati.

Conform anexei, aceasta intervine in actiunea d-lor in cauza, contestandu-ne calitatea de disponibilizat si pretinzand ca am avea denumire, statut si hotarare judecatoreasca identice. Cu alte cuvinte:

·        ACMDR ( adica Asociatia Cadrelor Militare Disponibilizate din Romania) ar fi tot una cu SCMD (Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate). Pentru analfabeti precizam ca este o diferenta de trei cuvinte: "sindicat" in loc de "asociatie" si "din Romania" in plus la ei fata de noi. Chiar daca denumirea ar fi fost identica, precizam ca exista un partid "Romania Mare", ca personalitate juridica, o revista "Romania Mare" ca personalitate juridica, si zeci de carti cu titlul "Romania Mare", de autori diferiti. Cu alte cuvinte calul nu-i totuna cu magarul. Noi suntem sindicat constituit pe Legea sindicatelor si ei asociatie, pe Legea ONG-urilor;

·        In ceea ce priveste Statutul si actul constitutiv, care se pretind identice, orice om cu scaun la cap va constata ca atat cantitativ cat si in privinta continutului, este o diferenta ca intre o carte de telefoane si o brosura. In plus, art. 5 din ambele documente ale Asociatiei prevede: "Scopul ACMDR este de a identifica promova si apara interesele economice, sociale, profesionale si morale specifice membrilor (adica numai ale celor 15 membri fondatori, n.n.) si de a reprezenta aceste interese in fata institutiilor si autoritatilor publice".Prin contrast, documentele programatice ale SCMD se adreseaza tuturor disponibilizatilor romani din tara si de peste hotare (avem 3 filiale si 6 grupuri de initiativa in Basarabia, membri si grupuri de initiativa in SUA, Franta, Spania, Germania, Italia, Belgia, Olanda, etc), luand in calcul toti disponibilizatii in viata, nu numai de la Armata ci si de la Interne si servicii, incepand de la marea disponibilizare a intregii armate romane facuta de catre Stalin, la 1 oct. 1944 si pana la disponibilizarile operate la Interne de "branconierul" Igas in 2011.

Asumandu-mi intreaga responsabilitate si cu maxima prudenta, pentru a nu fi acuzat cadeconspir cine stie ce, exprimandu-mi profundul respect pentru acea structura a Armatei care a infiintat si patronat capacitati de productie, pana la lichidarea lor de catre un sef care s-a impaunat cam mult, ii atrag atentia presedintelui ACMDR, Cdor (r) Andrei Voicu, asupra urmatoarelor:

·        Adresa dvs. oficiala este Bd. Teodor Pallady, nr. 100, bl R 11, sc 1, parter, Sect. 3. Adresa de pe care emiteti mica magarie (adresa declarata nespecificat, adica in fals, sediu) este Sos Oltenitei, nr 225A, et 1, cam 8, Sect 4, adresa identica cu a "Asociatiei de Sprijin a Personalului Militar Disponibilizat - ASPMD",  aceasta din urma, avand activitati producatoare de venituri. Nu va intreb daca este puiul sau acoperirea dvs!  Constat doar faptul ca adresa corespunde unui centru cunoscut de afaceri in care activeaza si ACMDR, asociatie declarata "fara scop lucrativ";

·        Va reamintesc faptul, d-le comandor, ca la infiintarea SCMD, am discutat amandoi indelung "pe banci  de lemn", nu in scunda taverna mohorata ci la Spitalul Militar unde erati internat, dvs. declinand propunerea de a adera cu asociatia la SCMD deoarece va considerati o unitate lucrativa lasata de izbeliste de Armata, scopul organizarii dvs. in aceasta formula fiind acela de a continua pe cont propriu proiecte abandonate de o anumita Directie a MApN. Ati uitat ca ati acceptat ca nu exista nici o asemanre intre SCMD si ACMDR si ca ne veti sprijini cu competentele dvs. daca vom desfasura vreodata activitati productive, in timp ce eu v-am promis ca va vom oferi spre angajare, specialisti din SCMD daca veti avea nevoie? Ati uitat ca ne-ati invitat sa vizitam anumite locatii de langa Bucuresti, unde desfasurati activitati? Nu vrem sa intram in amanunte despre "Centrul Incubator de Afaceri", pentru ca nu vrem raul nimanui si nu ne uitam in curtea altuia.

Unul dintre argumentele principale impotriva solicitarii ANCMRR a fost faptul ca nu ne putem da in judecata noi pe noi insine, marea majoritate a membrilor SCMD proveniti din armata fiind si mebri ANCMRR si a altor asociatii, conform dreptului de libera asociere. In fapt, nu exista prea multe structuri asociative in tara asta, inclusiv politice, in care sa nu fie prezenti si membri SCMD. Valabil si pentru ACMDR. Nici ACMDR nu poate invoca faptul ca a aflat abia acum de existenta noastra deoarece documentele probeaza ca la data infiintarii SCMD unul dintre membrii fondatori al SCMD era si membru fondator activ al ACMDR. Cu alte cuvinte al 15-lea membru fondator al ACMDR si bun cunoscator din interior al activitatilor acestei asociatii semneaza, alaturi de mine astazi, in calitatea pe care o are in cadrul SCMD.

Acestea fiind spuse, spre informarea tuturor, transmit salutarile mele, in calitate de fost profesor si fost coleg la Institutul de Istorie si Teorie Militara, fostului atasat militar Niculae Pascut, membru fondator nr. 8 al ACMDR, la aceste salutari asociindu-se si membrul fondator nr. 15 al ACMDR, Lt. Col. (r) Dumitru Rinciog, in egala masura fondator al SCMD.

Cu alte cuvinte, Nea Voicule, intelegem ca te strange Barosanu, adica stapanul DNA, CC, CSM, ANI, DIICOT, etc.  cu usa, da las-o dracului, Doamne iarta-ne, ca macane si e nasol sa ajungi intre ciocan si nicovala!

Asteptam cu interes al treilea adversar pe care ni-l va arunca in lupta "Stapanul inelelor", ca sa-l intrebam si pe acela, ca Greuceanu, ce anume l-a manat in lupta si ce vrea acel Apus (prin Referendumul din 2012). Speram sa fie doamna Udrea, sa avem si noi o bucurie la batranete!

Si ce simplu ar fi fost totul, daca Barosanul nostru suprem ne-ar fi chemat la discutii din prima clipa a afirmarii noastre ca sindicat! Simplu si pentru noi ... si pentru el!

PRESEDINTE SCMD,             SEF SECRETARIAT GENERAL,

 

Col. (r) Mircea DOGARU        Lt. Col. (r) Dumitru RINCIOG

Actiunea depusa de catre ACMDR la Judecatoria Sector 1 (clic aici).

ANUNȚ IMPORTANT

I. În data de 09.11.2013 - SÂMBĂTĂ - ora 10.00, se va desfășura ADUNAREA GENERALĂ a membrilor de sindicat din Filiala 1 Mangalia, la CASA DE CULTURĂ (cea de lângă IGAF).
Pe ordinea de zi figurează:
1. Analiză privind evidența membrilor de sindicat, precum și situația plății cotizației;
2. Analiza activității filialei în anul curent;
3. Informare privind situația proceselor pe revizuire;
4. Instructaj privitor la modul de acțiune a celor care doresc să conteste modul de aplicare a legii 241/2013;

5. Supunerea spre aprobare Adunării Generale a propunerii delegatului la CNR din 29.11 – 01.12.2013 care îl va înlocui pe președintele filialei, membru de drept al acestuia;

6. Diverse.

II. În situați în care nu se întrunește cvorumul Adunarea Generală se convoacă în aceeași zi și în același loc la ora 10.30.

III. Ședința Biroului Operativ al filialei se va desfășura în data de 09.11.2013 –ora 09.30 la sediul filialei în scopul stabilirii vicepreședintelui care îl va înlocui președintele la CNR în perioada 29.11 -01.12. 2013 și, de asemenea, analiza structurii BO și înaintarea de propuneri Adunării Generale.

PREȘEDINTE FILIALĂ,

COL.(R) ANGHELUȚĂ GHEORGHE

ANUNŢ IMPORTANT!

       Toţi membri de sindicat din Filiala 1 Mangalia sunt rugaţi să îşi precizeze poziţia în sensul că fie prezintă la filială documentul de la bancă prin care face dovada plăţii cotizaţiei, fie un înscris din care să rezulte că nu mai doresc să facă parte din rândurile SCMD.
       Această clarificare o va face fiecare membru până la data de 09.11.2013 având în vedere ca la adunarea generală care se va desfăşura până pe 12.11.2013 se va discuta şi situaţia aceasta urmând ca situaţia definitivă să fie prezentată în CNR care se desfăşoară în 29.11 - 01.12. 2013.

B.O. Filiala 1 Mangalia

Un rus despre tezaurul romanesc de la Moscova

Pentru informare si pentru a vedea ca un rus - cinste lui - priveste cu obiectivitate acest fapt care intereseaza poporul roman !           

EXCEPŢIONAL! UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI*: AURUL ROMÂNESC (ÎN LIMBA RUSĂ). РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО

 

sursa: http://i-business.ru/ (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)

 

* Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie) facultatea de litere a Universtităţii de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeaşi universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piaţa americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spaţiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităţilor în transformare dinamică”.

FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIŢKI:

 

(….) Aşadar, despre ce alegere a  grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-aţi dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)

Cu alte cuvinte, în ceea ce ţine de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Şi vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanţă principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, şi într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România şi, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au şi intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluţia APCE.

 

De ce are această chestiune o importanţă principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur şi simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaştem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătăţii, câte ne spunem nouă înşine că, da, noi suntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, în deplinătatea facultăţilor mintale, că suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.

 

Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ţine de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangenţă cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binelui şi a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaştem obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic şi impertinent.

Presupun că atât colegii mei, cât şi marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzaţii de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoştinţa cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putinţă, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Reţelei Naţionale a Oamenilor de Afaceri.

 

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate:  politica ţărilor mici este  o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici şi cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.

Demersul României a avut consecinţe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.

Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

 

În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt,  îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziţia dominantă pe care o aveau submarinele germane în spaţiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor  Unite ale Americii.

 

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a şi garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât şi pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecţiile muzeistice aparținând instituţiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.

Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunţit mod cu putinţă în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepţia  valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) :  2 miliarde 800 milioane de dolari.

 

“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conţinut în valoare de 314 580 456 lei şi 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.

În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eşalon cu părţi ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de  7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

 

Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolşevică de terorişti a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele româneşti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română.  Guvernul sovietic îşi asumă obligaţia de păstrare a acestor active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.

Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult şi-a răsturnat regii, așteaptă şi în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoţite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

 

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericeşti,  am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur.  Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolşevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligaţiunilor de restituire a ceea ce nu-ţi aparţine.

România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declaraţiile publicate în presa sovietică reiese clar şi univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

Şi atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetăţean al unei ţări care săvârşeşte pe faţă şi cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creştine: înşelarea celor care ţi-au dat încredere?

La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuşi la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua  - ultima – treaptă a Iadului:  pe lacul îngheţat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există  o crimă mai oribilă decât înşelarea celor care ţi-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele şi ţopăiturile celor de la  Pussy  Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”.  De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii.  Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredinţat toată averea sa,  e aşa, un fleac, „o chestiune istorică”.