Actiune CEDO

Actiune CEDO

APPLICATION

under Article 34 of the European Convention on Human Rights and Rules

45 and 47 of the Rules of Procedure of the Court

CERERE

prezentată în conformitate cu articolul 34 al Convenţiei Europene a

Drepturilor Omului, precum şi cu articolele 45 şi 47 ale Regulamentului

Curţii

I. THE PARTIES

PĂRŢILE

A. THE APPLICANT

RECLAMANTUL

1. Name of applicant: Aplicanții formează un grup de 306 persoane ale căror date de identificare figurează în tabelele anexă la prezenta plângere

2. Nationality: ROMÂNĂ

3. Occupation: PENSIONAR

4. Name of representative: Conf. univ. dr. IONEL OLTEANU

5. Occupation of representative: Avocat

6. Address of representative: Cabinet de avocat “IONEL OLTEANU”, Bucureşti, B-dul Carol I nr. 45, ap. 20, sector 2, Bucureşti

7. TEL / Fax N^o: 0040213139567 , e-mail: avocat.ionelolteanu@yahoo.com

B. THE HIGH CONTACTING PARTY

ROMÂNIA

II. STATEMENT OF THE ACTS

EXPUNEREA FAPTELOR

4. PRECIZĂRI PREALABILE

14.1. Petenții formează un grup de 306 persoane, având calitatea de foste cadre militare din subordinea Ministerului Apărării Naționale (MAPN), Ministerului Administrației și Internelor (MAI), Serviciului Român de Informații (SRI), Serviciului de Informații Externe (SIE) respectiv, Ministerului Justiției (MJ).

Fiecare dintre petenții din prezenta procedură în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a completat și a semnat personal formularul de procură, în conformitate cu prevederile art. 36 din Regulamentul Curții, iar în fața autorităților și instanțelor naționale, petenții au mandatat un număr de 6 (șase) persoane, pe care le-au împuternicit să acționeze pentru și în numele lor în relația cu autoritățile naționale, fiind reprezentați de Cabinet de avocat Ionel Olteanu.

Astfel că, petenții nu sunt individualizați în înscrisurile de care urmează să se folosească în susținerea prezentei plângeri la CEDO, ci figurează în listele și tabelele anexate cererilor interne, în care sunt reprezentaţi de cei 6 (șase) mandatari: Gheorghe Octavian, Tomescu Valeriu, Suciu Artimon, Ionescu Dorin, Inderjoschi Dumitru şi Gologan Sorin.

Menționăm și că, procedurile interne au fost demarate de un număr de 402 persoane, dintre care 307 petenți înțeleg să invoce în fața Curții încălcarea flagrantă de către Statul Român a prerogativelor statutului de militar odată cu intrarea în vigoare, la data de 03.07.2010, a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 441 din 30 iunie 2010.

Dintre cei 306 petenţi, majoritatea a iniţiat procedurile interne pentru anularea Hotărârii de Guvern nr. 735/2010, de punere în aplicare a Legii nr. 119/2010, însă de la data introducerii în instanţă a cererii de anulare a HG menţionate şi până la primul termen de judecată, din data de 08.06.2011, actul normativ respectiv a fost abrogat, fiind înlocuit cu OUG nr. 1/2011.

Deşi petenţii care au calitatea de reclamanţi în dosarul format pe rolul Curţii de Apel Bucureşti urmează să continue acţiunea în instanţă, aceştia consideră că orice cale de atac internă, precum vom arăta în continuare, este lipsită de eficienţă, motiv pentru care prezenta plângere în faţa onoratei Curţi devine admisibilă, în absenţa finalizării procedurilor interne.

Prin urmare, raportat la argumentele pe care le vom învedera în cele de mai jos, veţi constata că, atât petenţii reclamanţi din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, cât şi petenţii care nu au solicitat în instanţă anularea actelor normative nelegale şi neconstituţionale respectiv, HG nr. 735/2010 (în prezent abrogată) şi OUG nr.1/2011, actualmente în vigoare, au calitate procesuală activă în formularea şi susţinerea în faţa Curţii Europene a încălcării de către Statul Român a drepturilor fundamentale garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în continuare, Convenţia).

14.2. În fapt, până la data intrării în vigoare, la 21.07.2010, a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform 119 10 201 0 18>Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 527/28 iulie 2010, statutul de militar, iar în cadrul acestuia, condițiile de exercitare a dreptului la pensie erau reglementate de următoarele acte normative:

- Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificările și competările ulterioare,

- Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările ulterioare,

- Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,publicată în Monitorul Oificial nr. 140 din 1 aprilie 2000,

coroborat cu principiile constituționale înscrise în art. 15 alin. 2, art. 16, art. 47 alin. 2, art. 44 respectiv, art. 11 raportat la art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, precum și cu garanțiile instituite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.

Odată cu intrarea în vigoare a H.G. menționate, de punere în aplicare și executare a Legii nr. 119/2010, statutul militarilor a suferit modificări esențiale, iar dreptul la pensie al acestora, o îngrădire flagrantă, în sensul instituirii unor măsuri de natură să faciliteze integrarea sistemului, special al pensiilor militare de stat în sistemul public de pensii reglementat, inițial de Legea nr. 19/2000, iar după abrogarea acesteia prin noua lege a pensiilor nr. 263/2010, de această din urmă lege.

Intrarea în vigoare a H.G nr. 735/2010 a stârnit controverse uriaşe pe plan intern. Un număr impresionant de foste cadre militare, printre care și majoritatea petenților, a decis să acționeze de îndată împotriva efectelor produse de acest act normativ contravenind tuturor principiilor și instituțiilor fundamentale ale dreptului intern și european, context în care instanțele românești s-au văzut copleșite cu acțiuni, fie introduse individual, fie „colectiv„ (precum a subsemnaților) având ca obiect anularea H.G. nr. 735/2010.

Concomitent cu anularea acestui act normativ, persoanele prejudiciate au solicitat și suspendarea efectelor sale, până la data rămânerii definitive și irevocabile a unei hotărâri judecătorești pronunțate pe fondul cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 338/28.09.2010 a Curții de Apel Cluj, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul nr. 1371/33/2010, instanța de judecată a admis,pentru prima dată într-o cauză cu acest obiect, solicitarea reclamanților respectivi, cu consecința suspendării efectelor HG nr. 735/2010 până la definitivarea soluției pe fondul cazuei.

Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția instanței de la Cluj, prin Decizia nr. 38/07.01.2011.

Au urmat o serie de alte controverse sub aspectul dacă, hotărârea judecătorească pronunțată în cauza nr. 1371/33/2010 produce efecte inter partes, adică doar față de persoanele care au figurat în calitate de părți în acea cauză sau produce efecte erga omnes, în considerarea obiectului specific al acțiunii de chemare în judecată, constând în suspendarea efectelor unui act normativ adresat unei categorii de persoane și nu unui singur subiect de drept.

Chiar primul ministru al României, dl Emil Boc, a alimentat în rândul publicului confuzia creată în mod voit de autoritățile statului cu privire la efectele produse de hotărârea judecătorească a Înaltei Curți, susținând în mod inexplicabil, în cadrul unei apariții la postul național de televiziune că suspendarea HG nr. 735/2010 urmare a Deciziei ÎCCJ nr. 38/07.01.2011 nu ar produce efecte erga omnes, ci inter partes.

Este insă indiscutabil că, potrivit celor mai elementare principii de drept procesual civil român, hotărârea judecătorească a Înaltei Curți a produs efecte erga omnes.

Ulterior, tot ca urmare a unei hotărâri judecătorești cu efecte erga omnes, s-a constatat nelegalitatea art. 2, art. 6 alin. 1, 2 și 3 respectiv, a art. 10 alin. 2 din HG nr. 735/2010, ceea ce a determinat executivul să abroge hotărârea de Guvern și să emită, în suplinirea acesteia, OUG nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial nr. 81/31 ianuarie 2011.

În esență, noul act normativ a suprimat obligația pensionarilor militari de a-și procura ei înșiși, în intervalul de timp pus la dispoziție de legiuitor, documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, sub sancțiunea recalculării pensiei raportat la salariul mediu brut pe economie.

În schimb, noua lege a prevăzut, ca și element de referință pentru stabilirea punctajului mediu anual, cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, insă pentru perioada anterioară anului 1952, criteriul de calcul îl reprezintă tot salariul mediu brut pe economie.

În plus, OUG nr. 1/2011 a prelungit termenul stipulat pentru revizuirea pensiilor militare până la data de 31.12.2011.

De asemenea, față de textul legal anterior, care lăsa în sarcina pensionarilor transmiterea către casele de pensii a veniturilor realizate lunar, OUG nr. 1/2011 instituie în mod expres obligația instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de a proceda la identificarea și transmiterea către instituțiile abilitate a veniturilor lunare realizate de beneficiarii legii.

La data de 1 ianuarie 2011, a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 852/20.12.2010.

Art. 173 din actuala lege a pensiilor prevede că, la data intrării în vigoare a prezentei, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 (n.n pensiile militarilor) privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.

Legea nr. 263/2010 a abrogat:

- Legea nr. 19/2000,

- Legea nr. 164/2001,

- prevederile referitoare la pensii cuprinse la art. 11 alin. 1 și 2, art. 21 alin. 3 și art. 24 din Legea nr. 80/1995,

ceea ce înseamnă că, la momentul actual, sistemul de pensii militare și-a pierdut caracterele specifice consacrate de aproape două secole și consfințite prin defuncta Lege nr. 164/2001.

Pierderea statutului anterior afectează cuantumul pensiilor militare pentru majoritatea petenților, cât și prerogativele și specificitatea carierei de militar, în virtutea căruia aceștia au decis să îmbrățișeze această profesie.

Astfel, Legea nr. 263/2010 coroborat cu Legea nr. 119/2010 sfidează și suprimă o tradiție care a început în România încă din anii 1829-1830, o tradiţie perfecționată și consacrată definitiv în timpul lui Alexandru Ioan Cuza prin înființarea Casei de Pensii a Armatei, o tradiţie respectată atât pe timpul domniilor lui Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, cât și în timpul regimului comunist, o tradiţie încălcată odată cu adoptarea Legii nr. 119/2010.

Punerea în aplicare a Legii nr. 119/2010, inițial prin HG nr. 735/2010, în prezent abrogată, iar ulterior prin OUG nr. 1/2011, deocamdată în vigoare, reprezintă o măsură discriminatorie și nedreaptă, chiar dezonorantă pentru fostele cadre militare, de natură să le afecteze existența şi STATUTUL SOCIAL. Noua lege este departe de a mai asigura petenților un standard corespunzător statutului social deosebit al militarilor, pe care vechea lege nr. 164/2001 îl garanta tocmai în considerarea responsabilităților, riscurilor și servituților profesiei de militar, precum și: asumarea prin jurământ a sacrificiului suprem, limitarea considerabilă a unor drepturi și libertăți fundamentale, inexistența contractului de muncă, programul de lucru nenormat, interdicția accesului la surse suplimentare de venit, mutările la ordin dintr-o garnizoană în alta, cu implicații majore asupra vieții familiale etc.

În acest sens, prin Decizia nr. 20/02.02.2000, Curtea Constituțională a dispus cu privire la necesitatea menținerii sistemului pensiilor militare de stat, a reglementărilor specifice referitoare la pensia de serviciu a militarilor, implicit a menținerii diferențelor pe care această pensie le prezintă față de pensia comună de asigurări sociale, diferențe care nu înfrâng principiul egalității cetățenilor în fața legii, garantat constituțional de art. 16 alin. 1, ci reprezintă o recunoaștere a interdicțiilor severe și a riscurilor sporite la care această categorie profesională este supusă.

Curtea Constituțională a reținut, așadar, că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu este un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, constituind o compensare parțială a inconveninetelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună.

Tot astfel a statuat Curtea Contituțională și în privința magistraților, prin Decizia nr. 873/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, în considerarea unor argumente similare, dar raportat la interdicțiile proprii magistraților.

Cu toate acestea, în timp ce pensionarii militari și-au pierdut statutul special, urmare a abrogării Legii nr. 164/2001, în schimb magistrații și-au menținut privilegiile decurgând din calitatea lor.

14.3. În ceea ce privește demersurile petenților în faţa autorităţilor naţionale, învederăm următoarele:

La data de 22.12.2010, petenții au inițiat procedura de anulare a efectelor HG nr. 735/2010 prin înregistrarea la Guvernul României a plângerii prealabile cu nr. 17/15395 din 08.12.2010, conformându-se astfel procedurii administrative obligatorii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

La data de 14.12.2010, Guvernul României le-a răspuns cu adresa nr. 15A/11183/CA/14.12.2010, apreciind ca neîntemeiate aspectele semnalate în cuprinsul plângerii prealabile.

Urmare a răspunsului, de altfel previzbil al autorității emitente a actului atacat, petenții s-au adresat în continuare instanței de judecată competente. Astfel, pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal s-a format dosarul nr. 12658/2/2010, care a primit termen de judecată la data de 08.06.2011.

Având în vedere că primul termen de judecată a fost fixat după aproximativ 6 (șase) luni de la data înregistrării dosarului la registratura Curții de Apel, petenții au formulat o cerere de preschimbare a termenului de judecată.

În pofida pertinenței și temeiniciei motivelor invocate în susținerea cererii, instanța de judecată a respins-o, în ședința publică din data de 22.02.2011.

La data de 08.06.2011, cauza s-a amânat, pe motivul că părții adverse respectiv, Guvernului României, nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, aceasta în condițiile în care s-au scurs mai bine de 6 luni de la data înregistrării acțiunii.

Următorul termen de judecată în cauză a fost fixat la data de 22.06.2011.

Înăuntrul termenului de 6 luni dintre data formulării acțiunii și primul termen de judecată, HG nr. 735/2010 a fost abrogată, ceea ce implică modificarea obiectului acţiunii aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în sensul solicitării anulării efectelor prejudiciabile produse de această HG în perioada cât a fost în vigoare respectiv, intervalul 28 iulie 2010 – 31 ianuarie 2011.

HG nr. 735/2011 a fost abrogată prin OUG nr. 1/2011, un act normativ la fel de neclar, confuz și neconstituțional ca și hotărârea pe care o abrogă.

În aceste condiţii, în măsura în care instanța de judecată va respinge cererea petenţilor de modificare a obiectului acțiunii, deși această modificare este determinată de imposibilitatea obiectivă a prevederii intenției legiuitorului, petenţii vor fi nevoiți să formueze o nouă cerere de chemare în judecată, vizând anularea OUG nr. 1/2011. Şi în orice caz, eventuala admitere a acţiunii modificate, în sensul anulării efectelor prejudiciabile ale HG nr. 735/2010 în perioada cât a fost în vigoare nu rezolvă problema militarilor. Aceasta deoarece noua ordonanţă a Guvernului nr. 1/2011 a fost emisă tot în aplicarea şi executarea Legii nr. 119/2010, legea care a desfiinţat statutul special al pensionarului militar. Procesul de recalculare a pensiilor își are în continuare temeiul în Legea nr. 119/2010, chiar dacă HG nr. 735/2010 a fost abrogată. Constatarea neconformității acestui act administrativ emis în aplicarea legii cu prevederile Convenției europene nu este echivalentă cu constatarea nelegalității normelor de fond privind recalcularea pensiilor, cuprinse în Legea nr. 119/2010, cu referire la actuala lege a pensiilor nr. 263/2010.

Câtâ vreme Legea nr. 119/2010 va fi în vigoare, mai ales că a supraviețuit și obiecției de neconstituționalitate ridicate prin Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale, apreciem că orice acțiune având ca obiect anularea/suspendarea efectelor actelor de executare ale acestei legi NU va afecta aplicarea legii în sine, ceeea ce echivalează cu inutilitatea oricărui demers intern în sscopul împiedicării producerii efectelor acestei legi.

Față de schimbările legislative haotice intervenite în sistemul de pensii militare odată cu adoptarea Legii nr. 119/2010, este posibil ca, până la data fixării primului termen de judecată într-o nouă acțiune având ca obiect anularea OUG nr. 1/2011, actul normativ în cauză să fie adoptat în Parlament și să devină lege, ceea ce ar echivala cu respingerea acțiunii ca inadmisbilă.

În acest sens, menţionăm că, pe rolul instanţelor de contencios administrativ sunt înregistrate acţiuni având ca obiect anularea respectiv, suspendarea de drept a efectelor OUG nr. 1/2011.

Inițiatorii acestui nou demers în instanță au constatat că, OUG nr. 1/2011 reia într-una din anexele sale (anexa nr. 3) cuprinsul HG nr. 735/2010, ceea ce probează lipsa oricărei coerențe și concizii a legiuitorului român.

OUG nr. 1/2011 reprezintă de fapt o hotărâre de Guvern mascată, iar edictarea ei sub titulatura de ordonanță de urgență este un abuz de putere din partea Guvernului României, deoarece acest act întrunește toate caracterele unui act administrativ normativ. S-a recurs la acest tip de act normativ și nu la o nouă hotărâre de Guvern tocmai în scopul împiedicării atacării de către persoanele interesate a noului act normativ, astfel încât să se ajungă la un deznodământ similar celui din cazul HG nr. 735/2010.

În acest context, este evident că petenții sunt la mâna și bunul plac al autorităților statale, astfel încât o altă acţiune având ca finalitate revenirea la statutul de militar consacrat prin Legea nr. 164/2001 s-ar dovedi ab initio sortită eşecului.

De altfel, este de notorietate aspectul că, se dorește modificarea Constituției în sensul interzicerii atacării în instanță a deciziilor Guvernului în domeniul politicilor fiscale și bugetare, în scopul evident al împiedicării oricărei categorii socio profesionale a apărării drepturilor legitime ale acestora în instanță.

Legea nr. 119/2010 a cărei desființare o solicităm prin prezentul demers în fața Curții aduce atingere, pe de o parte, cuantumului dreptului la pensie, ceea ce este contrar art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, iar pe de altă parte, statutului profesional și drepturilor personale nepatrimoniale aferente gradului militar, pe care petenții le-au pierdut odată cu încadrarea sistemului militar de pensii în sistemul public de pensii, reglementat la momentul actual de Legea nr. 263/2010, ceea ce contravine art. 14 din Convenție, raportat la faptul că alte categorii de persoane și-au menținut statutul special (magistrații). De aceea, solicităm Curții să constate încălcarea drepturilor garantate de Curtea Europeană, cu consecința repunerii petenților în situația anterioară adoptării Legii nr. 119/2010 respectiv, revenirea la conținutul și prerogativele statutului de militar consacrate prin defuncta Lege nr. 164/2001, astfel:

1. Prevederile anterioare referitoare la statutul militarilor, cuprinse în Legea nr. 164/2001 coroborat cu Legea nr. 80/1885 se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale (profesionale) guvernate de Directiva Europeană nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 97/96/EEC, context în care abrogarea acestor prevederi suprimă conținutul art. 11, art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora:

Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Conform reglementărilor comunitare, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupaţional erau îndeplinite în totalitate de Legea nr. 164/2001 respectiv:

- această lege se referea la o categorie particulară de lucrători – cadrele militare, aşa cum sunt acestea definite de Legea nr. 80/1995,

- acordarea pensiei era direct legată de durata serviciului militar,

- pensia era calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului (ultima soldă a cadrului militar).

În aceste condiții, decizia Guvernului actual, de desființare a sistemului pensiilor militare de stat, cu consecința afilierii cadrelor militare la sistemul public de pensii, decizie concretizată prin adoptarea Legii nr. 119/2010 și, ulterior, prin abrogarea Legii nr. 164/2001, contravine atât legislaţiei europene privind sistemele de securitate socială, cât și dreptului fundamental la nediscriminare garantat de art. 14 din Convenția europeană.

Prin urmare, petenții roagă Curtea să observe că fostele cadre militare trebuie să se supună în continuare prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care se întemeiază pe principii similare celor din legislația țărilor membre NATO ȘI UE și care nu sunt nici legi speciale și nici legi privilegiate, ci legi care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale (profesionale) guvernate de Directiva Europeană nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 97/96/EEC.

2. Cu toate că noua lege a pensiilor nr. 263/2010 a abrogat Legea nr. 164/2001, ceea ce Legea nr. 119/2010 nu a făcut, atrăgând astfel încălcarea principiului fundamental al neretroactivității, garantat de art. 15 alin. 2 din Constituția României, atât Legea nr. 119/2010, cât și OUG nr. 1/2011 creează premisa falsă că pensiile militare de stat „se recalculează„ „se revizuiesc„, ca și cum ar fi fost obținute în baza principiului contributivității. Or, militarii nu au contribuit nicodată la bugetul asigurărilor sociale de stat, cu au avut doar o contribuție pentru pensia suplimentară de 5% care, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001 (art. 78 alin. 2) a devenit contribuție individuală la bugetul de stat și nu la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, de la înfiinţarea sa şi până în prezent, sistemul pensiilor militare din România nu a fost niciodată un sistem contributiv, acesta fiind finanţat integral şi continuu de la bugetul de stat, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea abrogată nr. 164/2001. Caracterul necontributiv a fost consfințit și prin Decretele lege nr. 141/1967 respectiv nr. 214/1977).

În schimb, Legea nr. 119/2010 raportat la Legea nr. 263/2010 introduce în sistemul de calcul al pensiilor militare noțiunea de „stagiu de cotizare„ ceea ce induce fără tăgadă ideea de contributivitate.

Petenții roagă Curtea să observe că, perioadele în care militarii au avut calitatea de cadru militar in activitate sau de funcţionar public cu statut special, în institutiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu pot fi asimilate stagiului de cotizare, în sensul celor prevăzute la art. 49 alin.(1) din Legea nr. 263/2010. Anii de vechime în serviciu în calitate de cadru militar în activitate nu pot fi asimilaţi stagiului de cotizare întrucât, în aceste perioade, deşi nu au contribuit la fondul de asigurări sociale, cadrele militare au realizat venituri care se iau în calcul la stabilirea sau recalcularea pensiilor acestora. De asemenea, aceste perioade nu pot fi considerate nici stagii de cotizare în sensul celor prevăzute la art. 16 lit. b din lege, deoarece în aceste perioade cadrele militare, deși au realizat venituri, nu au cotizat la fondul de asigurări sociale.

Prin urmare, interpretarea dată de legiuitor noțiunii de stagiu de cotizare în ceea ce-i privșete pe militari reprezintă o încălcare gravă a normelor elementare de echitate socială în condițiile în care,prin Legea nr. 263/2010 se alocă la fondul de asigurări sociale o categorie de cetăţeni care nu a contribuit niciodată la acest fond, respectiv pensionarii militari.

Referitor la metodologia de recalculare, noua ordonanță nr. 1/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 119/2010 continuă să încalce principiul drepturilor câștigate, ceea ce echivalează cu o îngrădire în dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, astfel:

Conform art. 5 din OUG nr. 1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mari decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile rezultate în urma recalculării până la data emiterii deciziei de revizuire.

Conform art. 6 din aceeași ordonanță, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.

Din cuprinsul celor două texte legale, reiese că, menținerea în plată a cuantumului pensiei rezultat în urma recalcularării reprezintă o măsură provizorie, de natură să subziste până la data emiterii deciziei de revizuire, exustând posibilitatea afectării, pe cale de consecință, a drepturilor legal câștigate sub legislația anterioară.

Sub acest aspect, petenții apreciază că, OUG nr. 1/2011 reflectă doar aparent și în mod provizoriu dispozitivul Deciziei nr. 120/2007 a Curții Constituționale, potrivit căruia: în toate cazurile în care din recalculare, rezultă un cuantum mai mare al pensiei se va plăţi acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior.

Pe cale de consecință, în măsura în care militarii nu au fost niciodată contribuabili, revizuirea pensiilor acestora pe criterii de contributivitate reprezintă o încălcare gravă a principiului constituțional al neretroactivității legii.

3. Legea nr. 119/2010 încalcă principiul drepturilor câștigate, conform căruia un drept câştigat printr-o lege nu poate fi anulat sau diminuat printr-o altă lege.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 164/2001, drepturile de pensie stabilite în baza acestei legi sunt imprescriptibile şi nu pot fi cedate, total sau parţial. De aici, rezultă că pensiile aflate în plată, stabilite sau recalculate în baza Legii nr. 164/2001 nu pot fi diminuate sau anulate prin recalculare pe baza principiilor stabilite de noua lege unică a pensiilor, raportat la Legea nr. 119/2010.

4. Noul statut al militarilor, mai mult, suprimarea statutului militarilor din momentul includerii pensiilor militare de stat în sistemul public înseamnă de fapt desființarea profesiei militare și a statutului de rezerviști avut de pensionarii militari care, deși deveniți „civili„ în sistemul legii nr. 119/2010 raportat la Legea nr. 263/2010, sunt obligați să-și reia activitatea de luptători în cadrul forțelor armate în situații de criză sau de război. Sub acest aspect, este surprinzător cum Legea nr. 263/2010 a eliminat unele prerogative ale dreptului la pensia militară, prin abrogarea art. 11 alin. 1 și 2, art. 21 alin. 3 și art. 24 din Legea nr. 80/1995, însă a menținut în vigoare obligații ale cadrelor militare în rezervă decurgând din fostul statut!

Militarii aparțin unui statut profesional clar definit, funcționând pe baza unor principii specifice, definitorii pentru punerea în practică a securitării naționale. Punerea în aplicare a acestor principii este condiționată de respectarea unor obligații specifice și de acceptul limitării drastice a unora dintre drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Astfel, Secțiunea a III-a din Legea nr. 80/1995 intitulată interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, actualmente în vigoare, interzice militarilor următoarele:

- să facă parte din partide sau organizații politice,

- să candideze pentru a fi ales în autoritățile publice,

- să declare și să participe la grevă,

- să-și exprime public anumite opinii,

- să participe la mitinguri, demonstrații, procesiuni,

- să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate,

- să fie asociat unic sau să participe la administrarea unor societăți comerciale,

- să se deplaseze în străinătate fără aprobare etc.

În contextul celor de mai sus, se impune armonizarea de către Statul român a caracterului de unicitate a salariilor și pensiilor cu eliminarea tuturor prevederilor privind restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți specifice vieții militare, consfințite prin Legea nr. 80/1995.

5. În ceea ce privește identificarea veniturilor realizate lunar de către petenți în perioada de activitate militară, art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011 stipulează că, în cazul pensiilor prevăzute la alin. 1 (n.n pensiile militare), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.

Față de particularitățile carierei de militar, este evident că, identificarea și stabilirea înăuntrul noului termen pus la dispoziție de către legiuitor, a veniturilor realizate de către petenți pe parcursul întregii cariere constituie o sarcină imposibilă. Consecința o reprezintă recalcularea pensiilor militarilor tot în funcție de salariul mediu/brut pe economie.

Astfel, este binecunoscut aspectul că, militarii nu au avut şi nu au carte de muncă în care să fie înscrise veniturile lunare şi sporurile realizate de către aceştia de-a lungul carierei. Soldele lunare realizate de cadrele militare sunt înscrise doar în statele lunare cu soldele militarilor.

Dincolo de faptul că statele de soldă se păstrează, conform legii, pentru o perioadă de 50 de ani, menționăm că, în decursul carierei militarii pot fi mutaţi dintr-o unitate în alta sau dintr-o garnizoană în alta şi chiar dintr-un minister în altul (de exemplu: din Ministerul Apărării Naţionale în Ministerul de Interne sau Serviciul Român de Informaţii etc.), ceea ce îngreunează în mod evident procesul de identificare a veniturilor lunare. În aceste condiţii, determinarea veniturile realizate de un cadru militar în decursul carierei sale implică în mod necesar cunoașterea tuturor unităţilor în care acesta a lucrat şi apoi consultarea tuturor statelor de soldă corespunzătoare.

Altfel spus, noul termen fixat de legiuitor pentru strângerea informațiilor necesare stabilirii drepturilor la pensie este, de asemenea, insuficient finalizării procedurii de recalculare a acestora în baza veniturilor realizate, ceea ce înseamnă că se revine la criteriul abstract al salariului mediu brut/net pe economie.

Insuficient s-a dovedit a fi și termenul anterior de 5 luni fixat prin HG nr. 735/2010 și totuși executivul a manifestat în continuare lipsă de previzibilitate, ceea ce denotă o încălcare flagrantă a principiilor elementare ale oricărui act normativ respectiv, previzibilitatea, accesibilitatea și claritatea.

OUG nr. 1/2011 a fost adoptată pe fondul presiunilor exercitate ca urmare a anulării HG nr. 735/2010, în scopul atenuării înverșunării manifestate de pensionarii militari împotriva noului statut, în aceasta constând de fapt urgența și nu într-o situație extraordinară, de natura acelora prevăzute de art. 115 alin. 4 din Constituție și care să justifie adoptarea unei ordonanțe de urgențe.

Din motivarea OUG nr. 1/2011 rezultă cu claritate că urgența a fost determinată de lipsa totală de previziune a emitentului Legii nr. 119/2010 în ceea ce privește timpul fizic necesar realizării procedurii de recalculare a pensiilor.

De asemenea, din analiza motivației aduse OUG nr. 1/2011 rezultă că singura urgență ar constitui-o termenul de depunere a înscrisurilor doveditoare, de aceea s-a prelungit acest termen până la data de 31.12.2011, însă din conținutul acestei OUG se observă că se legiferează și alte aspecte decât cele care ar justifica urgența respectiv, prelungirea termenului. Altfel spus, deși din motivație nu rezultă că se impun modificări de fond, ordonanța aduce totuși modificări de substanță și adaugă în mod nepermis la Legea nr. 119/2010, adică exact ceea ce a făcut și HG nr. 735/2010.

În loc să respecte dispozitivul deciziei irevocabile a ÎCCJ și să reglementeze printr-un nou act normativ strict situația termenului și a celorlalte dispoziții suspendate din HG nr. 735/2010, executivul a emis o ordonanață de Guvern care, pe de o parte adaugă la Legea nr. 119/2010, iar pe de altă parte, menține în vigoare efecte ale HG abrogate.

Astfel, OUG nr. 1/2011 prevede că pensiile recalculate prin aplicarea HG nr. 735/2010 se mențin în plată, ceea ce este flagrant nelegal, mai ales că nu se stipulează nicăieri în conținutul ordonanței anularea deciziilor deja emise sub imperiul actului vechi. De altfel, incoerența executivului se menține și la nivelul Comisiei de Contestații din cadrul instituțiilor de care au aparținut petenții,acestea respingând contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei militare în baza HG abrogate ca rămase fără obiect, ca efect al adoptării OUG nr. 1/2011.

În plus, OUG nr. 1/2011 privind aplicarea Legii nr. 119/2010 a intrat în vigoare la data de 31 ianuarie 2011 respectiv, după data la care efectul acestei legi a încetat, având în vedere că activitatea de recalculare trebuia să se finalizeze la data de 31.12.2010.

În aceste condiții, petenții apreciază că Legea nr. 119/2010 ar fi trebuit să rămână fără efecte începând cu data de 01.01.2011.

III. STATEMENT OF ALLEGED VIOLATION(S) OF THE CONVENTION AND / OR PROTOCOLS AND OF RELEVANT ARGUMENTS

EXPUNEREA PRETINSEI SAU A PRETINSELOR VIOLĂRI ALE CONVENŢIEI ŞI/SAU A PROTOCOALELOR, PRECUM ŞI A ARGUMENTELOR ÎN SPRIJINUL ACESTOR AFIRMAŢII

15.1. Petenții roagă onorata Curte să observe că, scopul prezentei plângeri îl reprezintă, în principal invocarea nesocotirii flagrante de către Statul român a art. 14 din Convenție, care interzice discriminarea, iar în subsidiar, sesizarea încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, sub aspectul diminuării pentru o parte dintre petenți a cuantumului pensiei câștigate sub legislația anterioară.

Astfel, potrivit art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Principiul european se traduce pe plan intern prin art. 16 din Constituția României, potrivit căruiacetățenii sunt egali în drepturi în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Noua lege a pensiilor aduce atingere nu numai sistemului de pensii și statutului militarilor, ci și altor statute speciale, în speță celor ale corpului/personalului diplomatic și consular al României, polițiștilor, personalului special de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, deputaților și senatorilor, funcționarilor publici parlamentari, personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, personalului didactic, personalului aeronautic tehnic nenavigant din aviația civilă din România etc. (a se vedea art. 196 lit. a-ș din lege), MAI PUȚIN sistemului de pensii al magistraților, care rămân singurii privilegiați, în sensul că noua lege a pensiilor nu le afectează statutul special dobândit prin reglementările specifice.

Astfel, dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor care prevedeau eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 433/28.06.2010, tocmai în considerarea motivelor care stau la baza acordării pensiei magistratului.

Asemenea magistraților, petenții au dobândit prin Legea specială nr. 164/2001 un statut privilegiat, raportat la specificul carierei pe care au ales-o, ceea ce înseamnă că pensia acestora trebuie să fie inclusă în cariera militarului. Similar cu numirea, formarea, evaluarea și promovarea în cariera de militar, pensionarea militarului, care marchează momentul final al acestei cariere are semnificația juridică a unui drept câștigat și reflectă recunoaşterea şi recompensa acordate de statul român cadrelor militare, la sfârşit de carieră, pentru activitatea desfăşurată sub drapel, o activitate specială, pusă în slujba poporului român, destinată apărării suveranităţii şi independenţei statului român, precum și securităţii europene şi euro-atlantice, o activitate plină de riscuri grave şi responsabilităţi însemnate, grevată de o serie întregă de privaţiuni specifice serviciului militar.

Noile reglementări care au modificat statutul militarilor respectiv, Legea nr. 119/2010, OUG nr. 1/2011 și Legea nr. 263/2010 aduc atingere principiului fundamental al drepturilor câștigate, ceea ce contravine art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, din perspectiva includerii dreptului la pensie în dreptul de proprietate, cât și art. 14 din Convenție, din perpectiva discriminării nejustificate în mod obiectiv și rezonabil între mai multe categorii de persoane cu statut special, în sensul că unele și-au pierdut acest statut, iar altele nu.

IV. STATEMENT RELATIVE TO ARTICLE 35 1 OF THE CONVENTION

EXPUNERE ÎN LEGĂTURĂ CU PREVEDERILE ARTICOLULUI 35 1 DIN CONVENŢIE

Petenții am învederat Curții faptul că, pe rolul Curții de Apel București, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal se află înregistrată cauza nr. 12658/2/2010, cu următorul termen de judecată la data de 22.06.2011.

Față de obiectul specific, atipic al prezentei plângeri, constând în obligarea Statului Român la repararea încălcărilor produse categoriei profesionale a petenților prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 119/2101, 263/2010 și OUG nr. 1/2011, cu consecința revenirii la statutul de militar consacrat prin Legea nr. 164/2001, petenții consideră că au epuizat toate căile de recurs interne, atât de natură judiciară, cât și de natură administrativă.

În ceea ce privește demersurile administrative, anexăm la prezenta, pe lângă plângerea prealabilă adresată Guvenului României, o serie de adrese, împreună cu răspunsurile aferente primite de la autoritățile administrative cărora ne-am adresat în scopul anulării actelor nelegale și revenirii la legislația anterioară adoptării HG nr. 735/2010. Toate răspunsurile primite probează inutilitatea demersurilor noastre pe această filieră.

Din expunerea demersurilor petenților în fața autorităților naționale a rezultat cu claritate imposibilitatea obiectivă și absolută a valorificării drepturilor acestora pe calea dreptului intern, deoarece procedurile naționale la care petenții au apelat (anularea HG nr. 735/2010) sau la care ar putea să apeleze (anularea OUG nr. 1/2011) riscă la momentul prezent să rămână fără obiect, raportat la faptul că legislația specifică se modifică de la o zi la alta.

În fapt, deși cauza petenților înregistrată sub nr. 12658/2/2010 este încă pe rol și nu a primit o soluție definitivă și irevocabilă, alte cauze cu obiect identic, constând în anularea aceleiași HG nr. 735/2010 au fost respinse ca lipsite de obiect.

Raportat și la efectele erga omnes pe care le produce o hotărâre judecătorească pronunțată într-o astfel de cauză, petenții apreciază că au epuizat orice cale de atac efectivă.

În acest sens, vă rugăm să aveți în vedere și faptul că, potrivit jurisprudenței Curții, petentul la CEDO este obligat să epuizeze doar căile de recurs din ordinea juridică naţională care îi sunt accesibile de drept şi nu ca o favoare sau un privilegiu, respectiv acele proceduri judiciare sau de altă natură aflate la dispoziţia sa directă şi având finalitate eficientă.

Sarcina probei cu privire la eventualele obiecţii în ceea ce privește neepuizarea căilor de atac naţionale revine statului pârât (a se vedea cererea nr. 9120/1980 Decizia Comisiei din 8.07.1983, D.R. 33, p. 80 (86) şi cererea nr. 9013/1980, Decizia Comisiei din 11.12.1982, D. R. 30, p. 96 (109 - 111)